ftori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FTORI- (
Înv.) Element de compunere care, întrebuințat înaintea numelor de funcții, însemna „al doilea” (în rang).
Ftori-logofăt, ftori-stolnic. [
Var.:
vtóri] – Din
bg. vtori.ftori (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ftóri- adj. – Al doilea. –
Var. vtori. Sl. vŭtoryi. Sec. XVII,
înv. Se folosea numai în compunere cu anumite nume de funcții sau meserii, pentru a indica ucenicul, calfa. Nu a avut decît circulație pur administrativă.
ftori (Dicționaru limbii românești, 1939)ftóri și
vtóri (vsl.
vŭtóryĭ).
Vechĭ. O particulă care se punea înaintea numelor de funcțiunĭ și însemna „al doilea, secund, sub-”:
ftori-vistier.ftori (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ftori adv. od. de rangul al doilea:
calemul armășiei cu ftori și treti armași FIL. [Slav. VŬTORIĬ, al doilea].