friptură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRIPTÚRĂ, fripturi, s. f. Fel de mâncare constând din carne friptă pe grătar, în frigare, sau în tigaie. –
Lat. *frictura.friptură (Dicționaru limbii românești, 1939)friptúră f., pl.
ĭ. Rezultatu frigeriĭ. Carne friptă:
friptură de porc.friptură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)friptúră s. f.,
g.-d. art. friptúrii; pl. friptúrifriptură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)friptură f. carne friptă. [Lat. FRICTURA].