fript (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRIPT, -Ă, fripți, -te, adj.,
s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului;
p. ext. prăjit. ◊
Expr. A mânca (pe cineva)
fript = a distruge, a da gata (pe cineva).
A face (cuiva)
zile fripte = a necăji pe cineva (zi de zi); a hărțui, a șicana.
2. Adj. (Despre ființe) Ars, rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦
Fig. Chinuit.
3. S. f. art. Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt, iar acesta și le ferește în ultimul moment. –
V. frige.fript (Dicționaru limbii românești, 1939)fript, -ă adj. Ars în frigare (V.
frig 2).
Fig. Fript de sete, foarte însetat.
A face cuĭva zile fripte, a-ĭ face vĭața amară, a-l șicana.
fript (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fript a.
1. ars pe grătar:
carne friptă; 2. fig. ars tare:
fript de sete; 3. penibil:
nevasta îi face zile fripte CR. ║ adv.
a mânca fript pe cineva, a-l nenoroci, a-l pierde.