frigurică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRIGURÍCĂ, frigurele, s. f. (
Bot.)
1. Mică plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată, cu frunze ovale și cu flori roșii sau albe (
Erythraca pulchella).
2. Fierea-pământului. –
Frig +
suf. -ică.frigurică (Dicționaru limbii românești, 1939)frigurícă f., pl.
ele (d.
frigurĭ, o boală). Fierea pămîntuluĭ. V.
fĭere.frigurică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frigurícă s. f.,
g.-d. art. frigurélei; pl. friguréle, art. frigurélele