frigurică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRIGURÍCĂ, frigurele, s. f. (
Bot.)
1. Mică plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată, cu frunze ovale și cu flori roșii sau albe (
Erythraca pulchella).
2. Fierea-pământului. –
Frig +
suf. -ică.