friguleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FRIGULÉȚ,frigulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui frig; frig mare. – Frig + suf. -uleț.
friguleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) friguléț (fam.) s. n., pl. friguléțe