frapa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRAPÁ, frapez, vb. I.
Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi.
2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din
fr. frapper.frapa (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)FRAPÁ vb. I. În gastronomie, a răci puternic și repede, punând gheață de jur-împrejurul unui vas în care se află un preparat sau o băutură sau prin introducerea acestuia pentru scurt timp în refrigerator; din fr.
frapper; dacă la gheață se adaugă sare pentru a-i mări puterea de răcire, se numeste
a sangla, din fr.
sangler; cocteilurile se frapează prin agitare cu gheață în shaker.
frapa (Dicționar de neologisme, 1986)FRAPÁ vb. I. tr. 1. A sări în ochi, a izbi, a surprinde.
2. A răci băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. [< fr.
frapper].
frapa (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRAPÁ vb. tr. 1. a sări în ochi, a izbi, a impresiona, a surprinde. 2. a răci băuturi alcoolice cu gheață. 3. (tehn.) a presa după sinterizare două piese metalice. (< fr.
frapper)
frapa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)frapá (frapéz, frapát), vb. –
1. A atrage atenția. –
2. A răci, a pune la gheață. –
Fr. frapper. –
Der. frapant, adj.frapa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frapá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
frapeáză