fragmentație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FRAGMENTÁȚIE,fragmentații, s. f. Fragmentare. [Var.: fragmentațiúne s. f.] – Din fr. fragmentation.
fragmentație(Dicționar de neologisme, 1986) FRAGMENTÁȚIEs.f. Fragmentare. [Gen. -iei, var. fragmentațiune s.f. / < fr. fragmentation].
fragmentație(Marele dicționar de neologisme, 2000) FRAGMENTÁȚIEs. f. fragmentare. (< fr. fragmentation)
fragmentație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fragmentáție(-ți-e) s. f., art. fragmentáția(-ți-a), g.-d. art. fragmentáției; pl. fragmentáții, art. fragmentáțiile(-ți-i-)