foșni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOȘNÍ, foșnesc, vb. IV.
Intranz.,
Tranz. A produce un sunet ușor prin mișcare sau prin frecare. ♦ (Rar) A foi, a mișuna. [
Var.:
foșnăí vb. IV.] – Formație onomatopeică.
foșni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)foșní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. foșnésc, imperf. 3
sg. foșneá; conj. prez. 3
să foșneáscăfoșnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)foșnì v. Mold. a fășăi:
vântu ’n trestii lin foșnească EM. [Onomatopee din
foș ! o variantă a lui
făș !].