fortuit - explicat in DEX

fortuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FORTUÍT, -Ă, fortuiți, -te, adj. (Livr.) Venit pe neașteptate; neprevăzut, inopinat; întâmplător. – Din fr. fortuit, lat. fortuitus.

fortuit (Dicționar de neologisme, 1986)
FORTUÍT, -Ă adj. Venit pe neașteptate; neprevăzut, întâmplător, inopinat. [Pron. -tu-it. / cf. fr. fortuit, lat. fortuitus].

fortuit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FORTUÍT, -Ă adj. neprevăzut, întâmplător, venit pe neașteptate; inopinat. ♦ (jur.) caz ~ = eveniment independent de culpa debitorului, care îl împiedică să-și execute o obligație. (< fr. fortuit, lat. fortuitus)

fortuit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fortuít, -ă adj. (lat. fortuitus, d. fors, fortuna, soartă, noroc). Întîmplător, accidental. Adv. În mod fortuit.

fortuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fortuít (întâmplător) adj. m., pl. fortuíți; f. fortuítă, pl. fortuíte

fortuit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fortuit a. ce vine din întâmplare.