forfecătură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FORFECĂTÚRĂ,forfecături, s. f. Forfecare; fig. muștruluială, bătaie. – Forfeca + suf. -ătură.
forfecătură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) forfecătúră s. f., g.-d. art. forfecătúrii; pl. forfecătúri