forfecuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORFECÚȚĂ, forfecuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui foarfece; foarfece mic (pentru tăiat unghiile).
2. Pasăre mică, cu penele cărămizii, cu ciocul puternic având vârfurile încrucișate ca niște foarfece (
Loxia curvirostra). –
Foarfece +
suf. -uță.