forfăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORFĂÍ, forfăiesc, vb. IV.
Intranz. (
Pop.) A forfoti. – Formație onomatopeică.
forfăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!forfăí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. fórfăi, imperf. 3
sg. forfăiá; conj. prez. 3
să fórfăieforfăĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)fórfăĭ, a
-í v. intr. (imit. ca și
forfota). Umblu forfota.