foliaceŭ - explicat in DEX

foliaceu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FOLIACÉU, -ÉE, foliacei, -cee, adj. Care seamănă cu o frunză, de consistența și de culoarea unei frunze. [Pr.: -li-a-] – Din fr. foliacé, lat. foliaceus.

foliaceu (Dicționar de neologisme, 1986)
FOLIACÉU, -ÉE adj. Care seamănă cu o frunză. [Pron. -li-a-ceu. / cf. fr. foliacé, lat. foliaceus].

foliaceu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FOLIACÉU, -EE adj. 1. de natura frunzelor, ca o frunză. 2. (despre muguri) în care se dezvoltă frunza. (< fr. foliacé, lat. foliaceus)

foliaceu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
foliacéu (-li-a-) adj. m., pl. foliacéi; f. sg. și pl. foliacée

foliaceŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*foliacéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (lat. foliáceus, fr. foliacé). Bot. De natura frunzeĭ, ca frunza: pețioale foliacee.