foliaceu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOLIACÉU, -ÉE, foliacei, -cee, adj. Care seamănă cu o frunză, de consistența și de culoarea unei frunze. [
Pr.:
-li-a-] – Din
fr. foliacé, lat. foliaceus.foliaceu (Dicționar de neologisme, 1986)FOLIACÉU, -ÉE adj. Care seamănă cu o frunză. [Pron.
-li-a-ceu. / cf. fr.
foliacé, lat.
foliaceus].
foliaceu (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOLIACÉU, -EE adj. 1. de natura frunzelor, ca o frunză. 2. (despre muguri) în care se dezvoltă frunza. (< fr.
foliacé, lat.
foliaceus)
foliaceu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)foliacéu (-li-a-) adj. m.,
pl. foliacéi; f. sg. și
pl. foliacéefoliaceŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*foliacéŭ, -ée adj., pl.
eĭ, ee (lat.
foliáceus, fr.
foliacé).
Bot. De natura frunzeĭ, ca frunza:
pețioale foliacee.