folfăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOLFĂÍ, folfăiesc, vb. IV.
Intranz. (
Pop.) A vorbi sau a mesteca greu (cum fac bătrânii care nu au dinți); a molfăi, a morfoli. –
Fol +
f[ol] +
suf. -ăi.folfăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)folfăí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. folfăiésc, imperf. 3
sg. folfăiá; conj. prez. 3
să folfăiáscă