fojgăitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FOJGĂITÚRĂ,fojgăituri, s. f. (Reg.) Fâșâit, foșnet. [Pr.: -gă-i-. – Var.: foșcăitúră s. f.] – Fojgăi + suf. -tură.
fojgăitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fojgăitúră (reg.) (-gă-i-) s. f., g.-d. art. fojgăitúrii; pl. fojgăitúri