fojgăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOJGĂÍ, fojgăiesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.; Despre vietăți care se găsesc în mare număr pe un spațiu mic și se mișcă neîncetat) A foi
2, a mișuna (cu zgomot). [
Var.:
foșcăí vb. IV] –
Cf. foșăi.fojgăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fojgăí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. fojgăiésc, imperf. 3
sg. fojgăiá; conj. prez. 3
să fojgăiáscăfojgăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fojgăì v. Mold. a furnica:
pustietăți unde fojgăiau balauri CR. [Origină necunoscută].