foitaș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)foitáș,
foitáșe, s.n. (reg., înv.) bucată de hârtie (sau de zdreanță) cu care se astupau țevile puștilor vechi; încărcătura unei astfel de puști.
foitaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)foitáș (-șuri), s. n. – Vergea de armă de foc. –
Var. făitaș. Mag. foitas (Cihac, II, 501; DAR). –
Der. fuitui (
var. fultui),
vb. (a umple cu cîlți),
cf. mag. fojtani; fuituială (
var. fultuială, hultuială),
s. f. (cîlți; vergea);
fuituitor, s. n. (
Trans., băț cu care se bat cîlții), ale cărui
var. indică o încrucișare cu
foltic, folticos, ca și
fultuc, s. n. (perniță; parazit la lînei). După opinia greșită a lui Philippide,
Principii, 90, aceste cuvinte pleacă de la
lat. fulcio.foitaș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)foitáș, -uri, (făitaș), s.n. – (min.) Material, de obicei lut, cu care se umple găurile, după ce s-a așezat în el explozibilul (Gh. Pop 1971: 98). – Magh. fojtás „înecare; astupare” (Cihac, DA cf. DER).