fofila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOFILÁ, fofilez, vb. I.
Refl. A se strecura neobservat, cu dibăcie; a pătrunde, a se introduce undeva pe furiș;
fig. a obține o situație mai bună prin înșelătorie. ♦
Fig. A se sustrage de la o îndatorire; a se eschiva. – Din
fr. faufiler.