fofila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOFILÁ, fofilez, vb. I.
Refl. A se strecura neobservat, cu dibăcie; a pătrunde, a se introduce undeva pe furiș;
fig. a obține o situație mai bună prin înșelătorie. ♦
Fig. A se sustrage de la o îndatorire; a se eschiva. – Din
fr. faufiler.fofila (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOFILÁ vb. refl. a se furișa cu dibăcie; (fig.) a se schimba. (< fr.
faufiler)
fofila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!fofilá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se fofileáză