foșnet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÓȘNET, foșnete, s. n. Sunet ușor produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, a mătăsii, a hârtiei etc.; foșnire, foșnitură, freamăt. ♦ Susur. –
Foșni +
suf. -et.foșnet (Dicționaru limbii românești, 1939)fóșnet n., pl.
e. Rezultatu foșniriĭ:
aud foșnetu plopilor.foșnet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fóșnet s. n.,
pl. fóșnete