flămânzilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLĂMÂNZÍLĂ s. m. Om veșnic flămând. –
Flămând +
suf. -ilă.flămânzilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flămânzílă (persoană veșnic flămândă) (pop., fam.) s. m. și f., g.-d.
lui flămânzílăflămânzilă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FLĂMÂNZILĂ v. Însoțitori năzdrăvani.flămânzilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Flămânzílă (personaj)
s. propriu
m.flămânzilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)flămânzilă m. mâncău ce rămâne veșnic flămând (tip legendar).