flămânzare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLĂMÂNZÁRE, flămânzări, s. f. (
Reg.; la unele animale) Partea scobita a corpului cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert. – Flămânzi (
pl. lui
flămând) +
suf. -are.flămânzare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flămânzáre (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. flămânzắrii; pl. flămânzắri