fluĭerătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)fluĭerătoáre f., pl.
orĭ. Vest. Șuĭerătoare.
fluierătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FLUIERĂTOÁRE, fluierători, s. f. 2. Fluier (
2).
3. Plantă erbacee cu flori galbene-verzui și cu fructe bace roșii
(Tamus communis). [
Pr.:
flu-ie-] –
Fluier +
suf. -ător.fluierătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fluierătoáre s. f.,
g.-d. art. fluierătórii; pl. fluierătóri