fluid - explicat in DEX

fluid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FLUÍD, -Ă, fluizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Cu coeziune slabă între molecule. 2. S. n. Corp lichid sau gazos care își schimbă forma sub acțiunea unei forțe foarte mici. 3. S. n. Suflu, impuls, curent; emanație. – Din fr. fluide, lat. fluidus.

fluid (Dicționar de neologisme, 1986)
FLUÍD, -Ă adj. (Despre corpuri) Care curge; curgător. // s.n. 1. Corp lichid sau gazos care-și schimbă forma sub acțiunea unei forțe foarte mici. 2. (Fig.) Suflu, impuls, curent; emanație. [Pron. flu-id. / cf. fr. fluide, lat. fluidus < fluere – a curge].

fluid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FLUÍD, -Ă I. adj. 1. (despre corpuri) care curge. 2. (despre circulația rutieră) fără ambuteiaje, fluent (2). II. s. n. 1. corp lichid sau gazos care-și modifică forma sub acțiunea unor forțe oricât de mici. 2. (fig.) suflu, impuls, curent; emanație. (< fr. fluide, lat. fluidus)

fluid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*flúid, -ă adj. (lat. flúidus, d. flúere, a curge. V. flutur). Se zice despre corpurile ale căror molécule aŭ așa de puțină aderență între ele, în cît tind continuŭ să se separe, ca lichidele și gazurile [!]. Fig. Curgător, ușor: stil fluid. S. n. Corp fluid: aeru și apa-s fluide. Fig. Fluidu electric. – Fals fluíd (după fr.).

fluid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fluíd¹ adj. m., pl. fluízi; f. fluídă, pl. fluíde

fluid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fluíd² s. n., pl. fluíde

fluid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fluid a. curgător, ale cărui molecule au puțină aderență între ele: aerul și apa sunt corpuri fluide. ║ n. nume generic al lichidelor și al gazelor.