floroglucină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLOROGLUCÍNĂ s. f. Substanță chimică cristalină, solubilă în alcool și în eter, folosită ca developator în fotografie și ca intermediar în sinteza unor rășini, coloranți etc. – Din
fr. phloroglucine.floroglucină (Dicționar de neologisme, 1986)FLOROGLUCÍNĂ s.f. Substanță chimică, derivat al benzenului, cristalină, albă, solubilă în alcool și eter, folosită ca developator fotografic și în industria coloranților. [< fr.
phloroglucine].
floroglucină (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLOROGLUCÍNĂ s. f. substanță chimică, derivat al benzenului, cristalină, albă, solubilă în alcool și eter, folosită ca developator fotografic și în industria coloranților. (< fr.
phloroglucine)
floroglucină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)floroglucínă (-ro-glu-) s. f.,
g.-d. art. floroglucínei