floretă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLORÉTĂ, florete, s. f. 1. Armă albă sportivă, cu lamă lungă și flexibilă, în patru muchii, cu gardă și mâner, folosită la exercițiile de scrimă.
2. Probă de scrimă cu floreta (
1). – Din
fr. fleuret (după
floare).floretă (Dicționar de neologisme, 1986)FLORÉTĂ s.f. Armă albă, lungă, flexibilă, cu lama în patru muchii, fără tăiș, folosită în exercițiile de scrimă. ♦ Probă de scrimă care se practică cu această armă. [< fr.
fleuret, după
floare].
floretă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLORÉTĂ s. f. armă albă, lungă, flexibilă, cu lama în patru muchii, fără tăiș, în exercițiile de scrimă. ◊ probă de scrimă practicată cu această armă. (< fr.
fleuret, germ.
Fleurett)
floretă (Dicționaru limbii românești, 1939)*florétă f., pl.
e (fr.
fleuret, d.
fleur, floare; it.
fioretto). Spadă supțire [!] făcută numaĭ p. împuns.
floretă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)florétă s. f.,
g.-d. art. florétei; pl. florétefloretă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)floretă f. sabie cu lamă pătrată și îngustă pentru exerciții de scrimă (= fr.
fleuret).