florentin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLORENTÍN, -Ă, florentini, -e, adj. (În sintagmele)
Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea stilului antic cu stilurile bizantin și roman.
Pălărie florentină (și substantivat,
f.) = pălărie de damă (din împletitură de pai) cu boruri largi, împodobită cu flori. – Din
fr. florentin.florentin (Dicționar de neologisme, 1986)FLORENTÍN, Ă adj. Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea proporțiilor mari și severe ale stilului antic cu eleganța stilurilor bizantin și roman;
pălărie florentină (și
s.f.) = pălărie (din împletitură de pai) cu boruri largi și împodobită cu flori. [< it.
fiorentini, cf.
Florența – oraș în Italia].
florentin (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLORENTÍN, -Ă, florentíni, -e, adj., subst.
1. Adj., s.m. și f. (Locuitor) din Florența. ♦ (s.f.) Dialect vorbit de florentini.
2. Adj.
Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea proporțiilor mari și severe ale stilului antic cu eleganța stilurilor bizantin și roman;
pălărie florentină (și s.f.) = pălărie (din împletitură de pai) cu boruri largi și împodobită cu flori. (din fr.
florentin, it.
fiorentino)
florentin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)florentín adj. m.,
s. m.,
pl. florentíni; adj. f.,
s. f. florentínă, pl. florentíne