florean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLOREÁN, -Ă, floreni, -e, s. m.,
adj. 1. S. m. (
Ornit.) Florinte.
2. Adj. (Rar; despre vite) Bălțat; cu pete. –
Floare +
suf. -ean.florean (Dicționaru limbii românești, 1939)floreán m., pl.
enĭ (ngr.
floriónas și
flóri, vgr.
hloris, florean, d.
hlorós, verde; turc.
florĭa, florean, și
florğyn, bot-gros).
Est. O păsărică (maĭ mare de cît scatiu) verzuĭe cu o pată maĭ gălbuĭe la gușă (
fringilla chlóris). – În Trans.
florínte.florean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)floreán1 (rar)
adj. m.,
pl. floréni; f. floreánă, pl. floréneflorean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)floreán2 (pasăre)
s. m.,
pl. floréniflorean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)florean a. cu pete albe sau negre (vorbind de boul cu părul închis).