florar - explicat in DEX

florar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FLORÁR, (2) s. m., (1) florari, s. m., (3) florare, s. n. 1. S. m. Persoană care cultivă sau vinde flori. 2. S. m. Numele popular al lunii mai⁴. 3. S. n. Instrument confecționat din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate, folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane. [Var.: (2) florér s. m.] – Floare + suf. -ar.

florar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
florár, floráre, s.n. (reg.) burghiu, sfredel.

florar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FLORÁR s. n. pistolet (2). (< flori- + -ar)

florar (Dicționaru limbii românești, 1939)
florár m. Cultivator saŭ vînzător de florĭ. Numele popular al luĭ Maĭ. V. frunzar.

florar (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
florár, s.m. – Denumirea populară a lunii mai; frunzar, luna ierburilor. – Din floare + -ar.

florar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
florár¹ (rar) (luna mai) s. m., g.-d. lui florár

florar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
florár² (persoană) s. m., pl. florári

florar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
florár³ (instrument) s. n., pl. floráre

florar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
florar m. 1. cultivator sau vânzător de flori; 2. numele popular al lunei Maiu (sau luna florilor).