flora (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Flora, în mitologia romană, zeița florilor și a primăverii, identificată cu
Chloris din mitologia greacă. Se credea că le-ar fi dat oamenilor mierea de albine și semințele tuturor florilor, primite în dar de la soțul ei, Favonius. O legendă spunea că prin atingerea unei flori cu semințe dăruite de ea, Iuno l-ar fi zămislit pe Mars singură, fără ajutorul lui Iupiter. Serbările celebrate în cinstea ei purtau numele de
Floralia.flora (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FLORA (în mitologia greacă), zeița florilor și a vegetației de primăvară. În cinstea ei se organizau serbările serbările
Floralia (25 apr.-5 mai), cu varianta daco-romană
Floriile.flora (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FLORA, Francesco (1891-1962), critic literar și istoric italian.
Prof. univ. la Bologna. Influențat de D’Annunzio. A abordat, sub raport filologic, valorile literaturii italiene, în manieră eclectică („Istoria literaturii italiene”, „Scriitori italieni contemporani”). Romane, versuri („Cântece spirituale”).
flora (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FLORA, Radu (1922-1989, Banatsco Novo Selo, Serbia), folclorist, istoric literar și dialectolog român din Serbia.
Prof. univ. la Belgrad. Cercetător al graiurilor românești și al folclorului din Banatul sârbesc („Folclor literar bănățean. Premise și sinteze”).
flora (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)flora f.
1. totalitatea florilor sau a plantelor ce cresc într’o țară, într´un ținut;
2. operă care enumeră aceste flori sau plante.
flora (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Flora f.
Mit. zeița florilor.