flirta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLIRTÁ, flirtez, vb. I.
Intranz. A fi în flirt cu cineva. – Din
fr. flirter.flirta (Dicționar de neologisme, 1986)FLIRTÁ vb. I. intr. A fi în flirt cu cineva. [< fr.
flirter, cf. engl.
flirt].
flirta (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLIRTÁ vb. intr. a fi în flirt cu cineva. (< fr.
flirter)
flirta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flirtá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
flirteáză