flirt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLIRT, flirturi, s. n. Conversație ușoară, cu aluzii de dragoste, între un bărbat și o femeie. ♦ Legătură de dragoste lipsită de profunzime, nestatornică; aventură sentimentală. ♦ Persoană cu care cineva întreține o astfel de legătură. – Din
fr. flirt.flirt (Dicționar de neologisme, 1986)FLIRT s.n. 1. Schimb de complimente și de amabilități între două persoane de sex opus; galanterie, cochetărie.
2. Legătură de dragoste ușoară, nestatornică. ♦ Persoană cu care se întreține o astfel de legătură. [< fr., engl.
flirt].
flirt (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLIRT s. n. 1. schimb de complimente și amabilități între două persoane de sex opus; cochetărie. 2. legătură de dragoste ușoară, nestatornică; aventură. ◊ persoană cu care se întreține o astfel de legătură. (< fr.
flirt)
flirt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flirt s. n.,
pl. flírturi