flexură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLEXÚRĂ, flexuri, s. f. 1. (
Geol.) Deformare a straturilor scoarței pământului, rezultată prin îndoire și denivelare, cu păstrarea continuității lor.
2. Formație anatomică curbată. – Din
fr. flexure.flexură (Dicționar de neologisme, 1986)FLEXÚRĂ s.f. 1. (
Geol.) Deformare a stratelor rezultate în urma denivelării a două compartimente.
2. Formație anatomică încurbată. [< fr.
flexure, cf. lat.
flexura – încovoiere].
flexură (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLEXÚRĂ s. f. 1. deformare a straturilor solului ca urmare a denivelării a două compartimente. 2. formație anatomică încurbată. (< fr.
flexure, lat.
flexura)
flexură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flexúră s. f.,
g.-d. art. flexúrii; pl. flexúri