flexionar - explicat in DEX

flexionar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FLEXIONÁR, -Ă, flexionari, -e, adj. 1. Care se îndoaie, care se încovoaie. 2. Care are flexiune (2); flexibil. [Pr.: -xi-o-] – După fr. flexionnel.

flexionar (Dicționar de neologisme, 1986)
FLEXIONÁR adj. (Despre o limbă) Care posedă flexiune. [După fr. flexionnel].

flexionar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FLEXIONÁR, -Ă adj. (despre cuvinte) care posedă flexiune (2). ♦ limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin afixe perfect sudate cu tema cuvântului. ◊ flexibil. (după fr. flexionnel)

flexionar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*flexionár, -ă adj. (d. flexiune cu term. -onar). Care are flexiunĭ, supus flexiuniĭ: limba latină și grecească e [!] flexionară.

flexionar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
flexionár (-xi-o-) adj. m., pl. flexionári; f. flexionáră, pl. flexionáre

flexionar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
flexionar a. care are flexiuni: limbi flexionare sunt greaca și latina.