flașnetă - explicat in DEX

flașnetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FLAȘNÉTĂ, flașnete, s. f. Mică orgă mecanică portativă, acționată prin învârtirea unei manivele; caterincă, minavet. – Din germ. Flaschnett.

flașnetă (Dicționar de neologisme, 1986)
FLAȘNÉTĂ s.f. Orgă mică, portativă, la care se cântă prin învârtirea unei manivele. [Var. flașnet s.n. / < germ. Flaschnett].

flașnetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FLAȘNÉTĂ s. f. mică orgă portativă acționată prin învârtirea unei manivele. (< germ. Flaschnett)

flașnetă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
flașnétă (flașnéte), s. f. – 1. Mică orgă mecanică portativă. – 2. (Arg.) Gură, cioc. Germ. Flaschnett (sec. XIX). – Der. flașnetar, s. m.

flașnetă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
flașnetă, flașnete s. f. gură

flașnetă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*flașnétă f., pl. e (germ. flaschinett, flașnetă, d. fr. flageolet, un fel de fluĭer). Munt. Catirincă, minavetă, un fel de orgă portativă care cîntă o serie de cîntece cînd îĭ învîrteștĭ manivela (inventată de un lăutar din Klingenthal, în Saxonia, la 1829). V. ocarină.

flașnetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
flașnétă s. f., g.-d. art. flașnétei; pl. flașnéte

flașnetă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
flașnetă f. orgă portativă cu manivelă și sul dințat: flașnete mici pentru copii, flașnete pentru învățat păsări. [Nemț. FLASCHNETT (din fr. flageolet, flaut)].