flatare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLATÁRE, flatări, s. f. Acțiunea de
a flata și rezultatul ei; flaterie. –
V. flata.flatare (Dicționar de neologisme, 1986)FLATÁRE s.f. Acțiunea de a flata și rezultatul ei; flaterie. [<
flata].
flatare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flatáre s. f.,
g.-d. art. flatắrii; pl. flatắri