flata (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLATÁ, flatez, vb. I.
Tranz. A măguli. – Din
fr. flatter.flata (Dicționar de neologisme, 1986)FLATÁ vb. I. tr. A măguli; a linguși. [< fr.
flatter].
flata (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLATÁ vb. tr. a lăuda peste măsură; a măguli. (< fr.
flatter)
flata (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)flatá (flatéz, flatát), vb. – A măguli.
Fr. flatter. Este barbarism, chiar dacă apare în texte literare începînd cu primele creații romantice (
Gr. Alexandrescu).
flata (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flatá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
flateáză