flash (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLASH s. n. Tub electric care produce o luminație puternică de scurtă durată, folosit în arta fotografică, în construcția laserelor etc. ♦ Informație importantă transmisă cu prioritate. ♦ (
Cin.) Plan foarte scurt. [
Pr.:
flaș, fleș] –
Cuv. engl.flash (Dicționar de neologisme, 1986)FLASH s.n. Dispozitiv electronic sau chimico-mecanic care produce o lumină scurtă și extrem de intensă pentru luarea unei fotografii; v.
bliț. ♦ (
În presă) Informație importantă transmisă cu prioritate. ♦ (
Cinem.) Plan foarte scurt. [Pron.
flaș și
fleș. Var.
flaș, fleș s.n. / < fr., engl.
flash].
flash (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLASH [FLAȘ, FLEȘ]
s. n. 1. bliț. 2. informație importantă transmisă cu prioritate; informație radiofonică foarte scurtă. 3. scenă foarte scurtă dintr-un film. (< engl.
flash)
flash (Dicționar de argou al limbii române, 2007)flash, flashuri s. n. (tox.) senzație acută de plăcere declanșată de injectarea intravenoasă a unui drog.
flash (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!flash (
angl.) [
pron. fleș]
s. n.,
art. flash-ul; pl. flash-uri