flancare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLANCÁRE, flancări, s. f. Acțiunea de
a flanca și rezultatul ei; încadrare pe flancuri. –
V. flanca.flancare (Dicționar de neologisme, 1986)FLANCÁRE s.f. Acțiunea de a flanca și rezultatul ei; încadrare pe flancuri. [<
flanca].
flancare (Dicționaru limbii românești, 1939)*flancáre f. Acțiunea de a flanca. Rezultatu eĭ.
flancare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flancáre s. f.,
g.-d. art. flancắrii; pl. flancắri