flanca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLANCÁ, flanchez, vb. I.
Tranz. 1. A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unități militare; a ataca dintr-o parte. ♦
Fig. A însoți pe cineva (pentru a-l păzi).
2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte și de alta. – Din
fr. flanquer.flanca (Dicționar de neologisme, 1986)FLANCÁ vb. I. tr. 1. A apăra, a susține din flanc. ♦ (
Fig.) A însoți pe cineva (pentru a-l păzi).
2. (
Despre un grup de clădiri) A mărgini lateral, a mărgini de o parte și de alta. [< fr.
flanquer].
flanca (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLANCÁ vb. tr. 1. a apăra, a susține din flanc. ◊ (fig.) a însoți pe cineva (pentru a-l păzi). ◊ a trage asupra flancului unei (sub)unități dintr-o direcție perpendiculară pe direcția sa de acțiune. 2. (despre un grup de clădiri) a mărgini lateral. (< fr.
flanquer)
flanca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flancá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
flancheáză