flașnetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLAȘNÉTĂ, flașnete, s. f. Mică orgă mecanică portativă, acționată prin învârtirea unei manivele; caterincă, minavet. – Din
germ. Flaschnett.flașnetă (Dicționar de neologisme, 1986)FLAȘNÉTĂ s.f. Orgă mică, portativă, la care se cântă prin învârtirea unei manivele. [Var.
flașnet s.n. / < germ.
Flaschnett].
flașnetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLAȘNÉTĂ s. f. mică orgă portativă acționată prin învârtirea unei manivele. (< germ.
Flaschnett)
flașnetă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)flașnétă (flașnéte), s. f. –
1. Mică orgă mecanică portativă. –
2. (
Arg.) Gură, cioc.
Germ. Flaschnett (
sec. XIX). –
Der. flașnetar, s. m.flașnetă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)flașnetă, flașnete s. f. gură
flașnetă (Dicționaru limbii românești, 1939)*flașnétă f., pl.
e (germ.
flaschinett, flașnetă, d. fr.
flageolet, un fel de fluĭer).
Munt. Catirincă, minavetă, un fel de orgă portativă care cîntă o serie de cîntece cînd îĭ învîrteștĭ manivela (inventată de un lăutar din Klingenthal, în Saxonia, la 1829). V.
ocarină.flașnetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flașnétă s. f.,
g.-d. art. flașnétei; pl. flașnéteflașnetă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)flașnetă f. orgă portativă cu manivelă și sul dințat:
flașnete mici pentru copii, flașnete pentru învățat păsări. [Nemț. FLASCHNETT (din fr.
flageolet, flaut)].