flămânzi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLĂMÂNZÍ, flămânzesc, vb. IV.
Intranz. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. ♦
Tranz. A ține pe cineva nemâncat. – Din
flămând.flămânzi (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FLĂMÂNZI, com. în
jud. Botoșani; 11.954
loc. (1995). Filatură de bumbac; fabrică de brânzeturi. Aici a izbucnit, în febr. 1907, marea răscoală țărănească. Monument închinat răscoalei.
flămânzi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flămânzí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. flămânzésc, imperf. 3
sg. flămânzeá; conj. prez. 3
să flămânzeáscăflămânzì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)flămânzì v. a-i fi foame.