fitoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FITOTERAPÍE s. f. 1. Ramură a fitopatologiei care se ocupă cu mijloacele de prevenire și de combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate.
2. (
Med.) Tratament cu preparate din plante medicinale. – Din
germ. Phytotherapie, fr. phytothérapie.fitoterapie (Dicționar de neologisme, 1986)FITOTERAPÍE s.f. Ramură a fitopatologiei care se ocupă cu mijloacele de prevenire și de combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. [Gen.
-iei. / < fr.
phytothérapie, cf. gr.
phyton – plantă,
therapeia – tratament].
fitoterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FITOTERAPÍE s. f. 1. ramură a fitopatologiei care studiază mijloacele de prevenire și combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. 2. terapie cu ajutorul plantelor medicinale. (< fr.
phytothérapie)
fitoterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fitoterapíe s. f.,
art. fitoterapía, g.-d. fitoterapíi, art. fitoterapíei