fitoplancton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FITOPLANCTÓN, fitoplanctonuri, s. n. Plancton format din plante acvatice inferioare. – Din
fr. phytoplancton.fitoplancton (Dicționar de neologisme, 1986)FITOPLANCTÓN s.n. Totalitatea plantelor acvatice inferioare care intră în alcătuirea unui plancton. [< germ.
Phytoplankton].
fitoplancton (Marele dicționar de neologisme, 2000)FITOPLANCTÓN s. n. plancton vegetal. (< fr.
phytoplancton)
fitoplancton (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FITOPLANCTÓN (‹
germ.)
s. n. (
BIOL.) Totalitatea organismelor vegetale din plancton, care populează straturile superficiale (50-100 m) ale bazinelor de apă dulce, ale apei mărilor și oceanelor. Servește ca hrană pentru diferite animale acvatice.
V. și
plancton.fitoplancton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fitoplanctón (-to-planc-ton)
s. n.