fistulă - explicat in DEX

fistulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FÍSTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule.

fistulă (Dicționar de neologisme, 1986)
FÍSTULĂ s.f. 1. Canal supurativ accidental rămas în urma închiderii unui abces. ♦ Canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. Ulcerație adâncă în țesuturile organismului. [< lat. fistula, fr. fistule].

fistulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FÍSTULĂ s. f. 1. canal supurativ accidental în urma închiderii unui abces. ◊ canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. (< fr. fistule, lat. fistula)

fistulă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fístulă f., pl. e (lat. fistula, țeavă, fluĭer, probabil rudă cu vsl. piskŭ, fluĭer. V. pisc, piscoĭ, pișcoace). Med. Canal accidental care comunică cu o glandă saŭ c´o cavitate naturală și duce afară secrețiunile: fistulă lacrimală.

fistulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fístulă s. f., g.-d. art. fístulei; pl. fístule

fistulă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fistulă f. umflătură în formă de canal, îngustă la intrare și mai largă în fund: fistulă lacrimală.