fistichiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (
Înv.) De culoarea fisticului (
2); verde-gălbui.
2. Fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din
tc. fistikî.fistichiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fistichíu (
pop.,
fam.)
adj. m.,
f. fistichíe; pl. m. și
f. fistichíifistichiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fistichiu a.
1. de coloarea fisticului, verde bătând în galben;
2. fig. ciudat, baroc:
gust fistichiu. [Turc. FYSTYKY].
fistichiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)fistichíŭ, -íe adj. (d.
fistic; turc.
fystiky). Vest. De coloarea [!] fisticuluĭ, verde gălbuĭ.
Fig. Gust fistichiŭ, gust ridicul, baroc. Adv.
Îmbrăcat fistichiŭ. V.
pembiŭ.