fisiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FISIÚNE, fisiuni, s. f. Fenomenul scindării unui nucleu atomic în mai multe fragmente cu mase de valori comparabile. [
Pr.:
-si-u-] – Din
fr. fission.fisiune (Dicționar de neologisme, 1986)FISIÚNE s.f. Fisionare; reacție nucleară (provocată sau, rar, spontană) în care are loc ruperea unui nucleu atomic greu în două fragmente de masă aproape egale. [Pron.
-si-u-. / cf. fr.
fission, germ.
Fission].
fisiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)FISIÚNE s. f. 1. reacție nucleară de rupere a unui nucleu atomic greu în mai multe fragmente. 2. sciziparitate. (< fr., engl.
fission)
fisiune (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FISIÚNE (‹
fr.,
lat.)
s. f. Proces spontan sau indus (sub acțiunea neutronilor, particulelor alfa, protonilor, deuteronilor, fotonilor etc.) de scindare a unui nucleu atomic greu (uraniu, plutoniu etc.), de obicei, în două produse de
f., de energii cinetice foarte mari, și emisiune de neutroni. A fost descoperită (1938) de O. Hahn și
F. Strassmann. Neutronii emiși într-o reacție de
f. pot iniția noi reacții de
f., acestea autoantrenându-se rapid (reacție în lanț), cu degajarea unor mari cantități de energie. Reacția nucleară în lanț, controlată cu ajutorul moderatorilor, constituie sursa de energie a reactoarelor nucleare.
fisiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fisiúne (-si-u-) s. f.,
g.-d. art. fisiúnii; pl. fisiúni