fisionare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FISIONÁRE, fisionări, s. f. Acțiunea de
a fisiona și rezultatul ei. [
Pr.:
-si-o-] –
V. fisiona.fisionare (Dicționar de neologisme, 1986)FISIONÁRE s.f. Acțiunea de a fisiona și rezultatul ei; fisiune. [Pron.
-si-o-. / <
fisiona].
fisionare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fisionáre (-si-o-) s. f.,
g.-d. art. fisionắrii; pl. fisionắri